Pe-o gură de rai,
Iată vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i moldovean,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean,
Și cu cel vrâncean,
Mări se vorbiră,
Și se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovean
Că-i mai ortoman
Ș-are oi mai multe,
Mândre si cornute,
Și cai invățați
Și câini mai bărbați!...
Dar cea Miorită
Cu lâna plăviță
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriță laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile'ncoace
Gura nu-ți mai tace!
Ori iarba nu-ți place,
Ori ești bolnăvioară,
Drăguță Mioară?
- Drăguțule bace!
Dă-ți oile'ncoace
La negru zăvoi,
Că-i iarba de noi
Și umbra de voi.
Că l-apus de soare
Vor să mi te omoare
Baciul ungurean
Și cu cel vrâncean!
- Oiță bârsană,
De ești nazdrăvană
Și de nu ți-e teamă
Hai să mă ajuți
Barda să-mi ascuți
Că să le opresc
Zborul mișelesc
Și să le retez
Inima din miez
Sângele să curgă
Valea s-o inunde
Ca să-i vadă toți
Despuiați și morți
Și să țină minte
Cine se întinde
După turma mea
Capu-i va zbura
Mâna-i va cădea
Focul îl va frige
Până se va stinge
Alții de-or veni
Pe șes de-or opri
Tu să le arăți
Capetele-n băț
Căpățâni rânjite
Oase dezgolite
Să le spui curat
Ca m-am supărat
Dar nu dau în cei
Care nu-s mișei
Iar dacă-i zări,
Dacă-i intâlni
Măicuța bătrână
Cu brâul de lână,
Pe deal alergând,
Din ochi lăcrimând
Din ochi lăcrimând
Cheam-o pân' la mine
S-o cinstesc cu bine
Că e mama mea
Sărmana de ea
M-a făcut puternic
Și de viață vrednic
Și m-a învățat
Ca să fiu bărbat
Și la nici un ceas
Ca să nu mă las
În spate lovit
Ucis și tâlhărit
Și să-mi fac părtași
Brazi și păltinași,
Frații munții mari,
Păsări lăutari,
Floricele mii,
Și stele făclii!